Caini si catei de rasa

Protectia animalelor - legislatia comunitara- Caini si catei de rasa- Aproape totul despre orice caine si catel de rasa- free dogs breeds catalog

 

      Protectia animalelor - legislatia comunitara

 

Acum ceva vreme vă vorbeam despre ceea ce înseamnă protectia animalelor în conceptia legiuitorului român. Consider că ar fi oportun să aruncăm o privire si în ograda vecinului, mai precis prin legislatia comunitară cu privire la protectia animalelor, legislatie care a servit ca izvor pentru recent adoptata lege a protectiei animalelor din România.

Asa cum am spus deja legea română a folosit o mare parte din prevederile comunitare în domeniu, astfel că mă voi limita la o enumerare succintă a punctelor comune ale celor două legi, insistând pe unele aspecte care nu au fost atinse de legiuitorul român.

Astfel orice persoană care detine un animal de companie sau care se ocupă de cresterea si îngrijirea unui animal trebuie să-i asigure toate conditiile, îngrijirile si atentia, tinând cont de nevoile etologice , în functie de specie si rasă, si în special trebuie să îi asigure  hrana si apa în cantităti suficiente, posibilitatea de miscare si să ia măsurile necesare pentru a nu scăpa de sub supraveghere. (art.4, alin. 2 din Conventia europeană pentru protectia animalelor de companie din 23/06/2003, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 400 din 05/05/2004).        

În ceea ce priveste dresajul, conventia europeană statuează că nici un animal de companie nu trebuie dresat prin metode care i-ar putea prejudicia integritatea fizică sau psihică. De asemenea se interzice folosirea de mijloace artificiale de dresaj care pot provoca “răni sau dureri inutile, suferinte ori teamă”. (art.7)          

Cresterea animalelor în scopul comercializării se face numai în baza autorizatiei emisă de autoritătile competente. Orice persoană care are intentia de a se ocupa de asemenea activităti trebuie să înstiinteze autoritatea competentă printr-o declaratie care să cuprindă: speciile animalelor care sunt sau vor fi implicate, persoana responsabilă si cunostintele sale în domeniu, descrierea instalatiilor si echipamentelor care sunt sau vor fi utilizate. În cazul în care aceste conditii nu sunt îndeplinite de o manieră corespunzătoare, autoritatea competentă poate recomanda măsuri sau poate dispune interzicerea comercializării sau continuarea activitătii dacă acest lucru se dovedeste a fi în folosul animalelor.

Legat de utilizarea animalelor de companie pentru publicitate, spectacole, expozitii sau alte manifestări similare, legea comunitară prevede că folosirea este permisă numai dacă organizatorul creează conditiile necesare pentru ca aceste animale să fie tratate cu diligentă sporită, sănătatea si bunăstarea lor să nu fie puse în pericol, să nu fie supuse vreunui tratament sau unui procedeu care să determine cresterea sau diminuarea nivelului natural al perfomantelor sale, sau sănătatea si bunăstarea lor să fie puse în vreun fel în pericol.

În ceea ce priveste sacrificarea, legea dispune că numai medicul veterinar sau o altă persoană competentă au dreptul să procedeze la sacrificarea unui animal de companie, cu exceptia cazurilor de urgentă când trebuie să se pună capăt suferintelor unui animal si când ajutorul unui medic veterinar sau al altei persoane competente nu poate fi obtinut rapid sau în alte cazuri prevăzute de legislatia natională a statelor semnatare. 

Cam acestea ar fi elementele comune celor două acte legislative. În plus, conventia comunitară face referire la unele aspecte pe care legislatia română le-a omis, fiind de asteptat o reglementare a acestei situatii.

Astfel, părtile semnatare ale conventiei se angajează să încurajeze dezvoltarea programelor de informare si de educare pentru a promova următoarele aspecte prevăzute în conventie:

a) dresajul animalelor de companie în scop comercial sau pentru competitii, care trebuie să se efectueze de către persoane având cunostintele si competentele corespunzătoare;

b) necesitatea de a descuraja:

(i) acordarea animalelor de companie ca premii, recompense sau prime;

(ii) înmultirea neplanificată a animalelor de companie;

c) eventualele consecinte negative pentru sănătatea si bunăstarea animalelor sălbatice, în cazul achizitionării sau introducerii lor ca animale de companie;

d) riscurile care decurg din achizitionarea iresponsabilă a animalelor de companie, care conduce la cresterea numărului animalelor nedorite si abandonate.

O prevedere foarte importantă este aceea a limitei de vârstă pentru achizitionarea unui animal de companie; în acest legea prevede că persoanele cu vârsta de până la 16 ani au nevoie de consimtământul părintilor pentru a putea cumpăra un asemenea animal.

Legat de interventiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal de companie sau altor scopuri necurative legea prevede că acestea trebuie să fie interzise si, în special:

a) codotomia;

b) cuparea urechilor;

c) sectionarea corzilor vocale;

d) ablatia ghearelor si dintilor.

Interventiile în cursul cărora animalul va suferi sau riscă să sufere dureri considerabile nu trebuie să fie efectuate decât sub anestezie si de către un medic veterinar sau sub controlul său.

Legea prezintă reglementări speciale si în ceea ce priveste  sacrificarea animalelor, reducerea numărului de animale fără stăpân, aceste reglementări fiind preluate si de legislatia română în materie. 

Ionut RADULESCU
Jurisconsult

                                                                                                                                                    sursa: www.animalutze.com

                    

 

                                                                                                                                           


Google PageRank™ - SmE free service