Caini si catei de rasa
Normă sanitară veterinară cu privire la cerinţele de sănătate a animalelor, aplicabile mişcării de animale de companie în scopuri necomerciale
din 30/09/2004
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 109 din 03/02/2005
Prevederi generale
Art. 1. - Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte cerinţele de sănătate animală aplicabile mişcării de animale de companie în scopuri necomerciale şi regulile ce se aplică controalelor cu privire la asemenea mişcări.
Art. 2. - (1) Prezenta normă sanitară veterinară se referă la mişcările de animale de companie din speciile prevăzute în anexa nr. 1 efectuate între România şi statele membre ale Uniunii Europene şi la mişcările din ţări terţe în România.
(2) Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a se aduce atingere legislaţiei comunitare specifice privind protecţia speciilor din fauna şi flora sălbatică, prin reglementarea comerţului cu acestea.
(3) Prezenta normă sanitară veterinară nu afectează prevederile bazate pe alte consideraţii decât cele care se referă la cerinţe de sănătate animală şi care sunt destinate să restricţioneze mişcarea anumitor specii sau rase de animale de companie.
Art. 3. - În sensul prezentei norme sanitare veterinare, prin următorii termeni se înţelege:
1. animale de companie - animale din speciile prevăzute în anexa nr. 1 şi care sunt însoţite, pe parcursul mişcării acestora, de proprietar sau de o persoană fizică responsabilă de acestea, desemnată de către proprietar, animale ce nu sunt destinate pentru a fi vândute sau transferate către alt proprietar;
2. paşaport - orice document ce permite ca un animal de companie să fie identificat în mod clar, incluzând caracteristicile ce permit să fie controlat statusul acestuia, cu referire la prezenta normă sanitară veterinară;
3. mişcare - orice mişcare a unui animal de companie între România şi statele membre ale Uniunii Europene sau intrarea ori reintrarea acestuia dintr-o ţară terţă pe teritoriul României.
Art. 4. - (1) Pe durata unei perioade de tranziţie de 2 ani, începând de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei norme sanitare veterinare, animalele din speciile prevăzute la părţile A şi B ale anexei nr. 1 vor fi considerate ca identificate atunci când poartă:
a) fie un tatuaj clar şi lizibil;
b) fie un sistem electronic de identificare (transponder).
(2) Oricare ar fi forma de identificare a animalelor de companie, trebuie să fie indicate detalii privind identificarea numelui şi adresa proprietarului de animale.
(3) După perioada de tranziţie, se va accepta ca mijloc de identificare a animalului numai metoda la care se referă alin. (1) lit. b). În cazul menţionat la alin. (1) lit. b), atunci când transponderul nu este în conformitate cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică responsabilă pentru animalul de companie, desemnată de proprietarul acestuia, trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului în momentul oricărei inspecţii.
CAPITOLUL II
Prevederi aplicabile mişcării de animale de companie între România
şi statele membre ale Uniunii Europene
Art. 5. - (1) În cazul mişcării animalelor de companie din speciile prevăzute la părţile A şi B ale anexei nr. 1 între România şi statele membre ale Uniunii Europene, acestea trebuie, fără a prejudicia cerinţele stabilite la art. 6:
a) să fie identificate în conformitate cu art. 4; şi
b) să fie însoţite de un paşaport întocmit de un medic veterinar autorizat de autoritatea veterinară centrală care certifică, după caz, vaccinarea sau revaccinarea antirabică validă, în conformitate cu recomandările laboratorului producător, efectuată animalului în cauză, cu un vaccin inactivat ce conţine cel puţin o unitate antigenică inactivantă pe doză (standard WHO).
(2) Autoritatea veterinară centrală a României poate autoriza mişcarea de animale de companie nevaccinate şi care au vârsta sub 3 luni, ce aparţin speciilor menţionate de părţile A şi B ale anexei nr. 1, dacă acestea sunt însoţite de un paşaport adecvat şi au rămas în locul în care au fost fătate şi fără a avea contact cu animale sălbatice ce ar fi putut să fie expuse la infecţie sau sunt însoţite de mama acestora, de care sunt încă dependente.
Art. 6. - (1) Pentru o perioadă de tranziţie de 2 ani, începând de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei norme sanitare veterinare, intrarea animalelor de companie prevăzute în Partea A a anexei nr. 1, originare din România, pe teritoriul Irlandei, Maltei, Suediei şi Marii Britanii este supusă următoarelor cerinţe, cumulativ:
a) acestea trebuie să fie identificate în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. b), în afară de cazul în care ţara de destinaţie recunoaşte identificarea utilizată în România, în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. a); şi
b) acestea trebuie să fie însoţite de un paşaport emis de un medic veterinar autorizat de autoritatea veterinară centrală a României care certifică, în plus faţă de condiţiile stabilite la art. 5 alin. (1) lit. b), o titrare a anticorpilor de neutralizare faţă de virusul rabic cel puţin egală cu 0,5 UI/ml, efectuată într-un laborator autorizat, pe o probă de ser sanguin prelevată în cadrul unei perioade stabilite prin reguli naţionale în vigoare. Această titrare de anticorpi nu trebuie să fie repetată pentru un animal care în perioada următoare titrării a fost revaccinat cu regularitate, la intervalele stabilite la art. 5 alin. (1) şi fără o pauză în protocolul de vaccinare recomandat de laboratorul producător.
(2) Cu excepţia cazului în care autoritatea veterinară centrală a României acordă o derogare pentru cazuri specifice, animalele de companie mai tinere de 3 luni din speciile prevăzute în Partea A a anexei nr. 1 nu pot fi destinate mişcării către un stat membru al Uniunii Europene înainte ca acestea să aibă vârsta solicitată pentru vaccinare, iar atunci când este prevăzut de reguli, acestea trebuie să fie supuse unui test pentru a se determina titrul de anticorpi.
Art. 7. - (1) Mişcarea de animale de companie din speciile prevăzute în Partea C a anexei nr. 1 între România şi statele membre ale Uniunii Europene sau dintr-un teritoriu prevăzut în secţiunea a 2-a a Părţii B a anexei nr. 2 nu va fi supusă nici unei cerinţe cu privire la rabie. Dacă este necesar, pot fi elaborate cerinţe specifice ce includ o limitare posibilă cu privire la numărul de animale importate din aceste ţări sau teritorii şi un model de certificat pentru a însoţi asemenea animale, întocmit în conformitate cu procedurile naţionale, cu privire la alte boli asemănătoare.
(2) Prevederile art. 5-7 se aplică numai după aderarea României la Uniunea Europeană.
CAPITOLUL III
Condiţii referitoare la mişcările de animale de companie
din ţări terţe către România
Art. 8. - (1) În momentul mişcării animalelor de companie din speciile menţionate în părţile A şi B ale anexei nr. 1 din ţări terţe în România, acestea trebuie:
a) atunci când provin dintr-o ţară terţă menţionată în secţiunea a 2-a a Părţii B şi în Partea C a anexei nr. 2, să îndeplinească cerinţele stabilite la art. 5 alin. (1);
b) atunci când provin dintr-o altă ţară terţă:
(i) până la aderarea României la Uniunea Europeană, să îndeplinească cerinţele stabilite în art. 5 alin. (1);
(ii) după ce România devine stat membru al Uniunii Europene, să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie identificate prin intermediul unui sistem de identificare definit de art. 4;
- să fie supuse vaccinării antirabice în conformitate cu cerinţele art. 5; şi
- să fie supuse unei titrări a anticorpilor de neutralizare ce trebuie să aibă o valoare cel puţin egală cu 0,5 UI/ml, efectuată pe o probă prelevată de un medic veterinar autorizat, la cel puţin 30 de zile după vaccinare şi înainte cu 3 luni ca acestea să fie transportate către România. Titrarea de anticorpi nu trebuie să fie reînnoită la animalele de companie care au fost revaccinate la intervalele prevăzute în art. 5 alin. (1). Această perioadă de 3 luni nu se aplică la reintrarea pe teritoriul României a unui animal de companie al cărui paşaport atestă faptul că titrarea a fost efectuată, cu rezultat pozitiv, înainte ca animalul să părăsească teritoriul României.
c) atunci când un animal de companie din speciile menţionate în părţile A şi B ale anexei nr. 1 este destinat unui stat membru al Uniunii Europene menţionat în Partea A a anexei nr. 2, fie imediat, fie după tranzitul prin unul dintre teritoriile menţionate în Partea B a anexei nr. 2, acesta va fi supus unei perioade de carantină, în afară de cazul în care acesta îndeplineşte cerinţele stabilite la art. 6.
(2) Animalele de companie trebuie să fie însoţite de un certificat emis de un medic veterinar oficial sau, la reintrare, de un paşaport care certifică conformitatea cu prevederile alin. (1).
(3) Fără a încălca prevederile de mai sus:
a) sunt supuse regulilor stabilite la cap. II animalele de companie care provin din teritoriile prevăzute în secţiunea a 2-a a Părţii B a anexei nr. 2, pentru care s-a stabilit, în baza procedurii naţionale, că asemenea teritorii aplică reguli cel puţin echivalente cu regulile comunitare aplicate şi de România, aşa cum sunt prevăzute de prezentul capitol;
b) în conformitate cu procedura naţională şi în condiţii ce trebuie bine determinate, poate fi autorizată intrarea în România de animale de companie din speciile prevăzute în Partea A a anexei nr. 1, nevaccinate, în vârstă de sub 3 luni, originare din ţările terţe menţionate în părţile B şi C ale anexei nr. 2, atunci când situaţia rabiei în ţara terţă respectivă justifică această înlesnire.
(4) Măsuri pentru implementarea prezentului articol şi mai ales pentru elaborarea modelului de certificat trebuie adoptate ulterior, în conformitate cu procedura naţională.
Art. 9. - În conformitate cu procedura naţională, autoritatea veterinară centrală a României trebuie să adopte ulterior condiţiile necesare pentru mişcarea de animale din speciile prevăzute în Partea C a anexei nr. 1 din ţări terţe către România, precum şi modelul de certificat ce trebuie să însoţească aceste animale.
Art. 10. - Pentru ca o ţară terţă să fie prevăzută de Partea C a anexei nr. 2, aceasta trebuie, în primul rând, să demonstreze statusul cu privire la rabie şi că:
a) este obligatorie notificarea autorităţilor veterinare şi administrative privind suspiciunea de rabie;
b) a fost pus în practică un sistem eficient de monitorizare a rabiei de cel puţin 2 ani;
c) structura şi organizarea serviciilor veterinare sunt suficiente pentru a garanta validitatea certificatului;
d) au fost implementate toate măsurile de reglementare pentru prevenirea şi controlul rabiei, incluzând reguli pentru activităţi de import;
e) sunt în vigoare reglementări cu privire la comercializarea de vaccinuri antirabice (lista cu vaccinuri şi laboratoare autorizate).
Art. 11. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să asigure publicului informaţii clare şi uşor accesibile, referitoare la cerinţele de sănătate ce se aplică mişcării de animale de companie către state membre, către România şi pe teritoriul propriu, precum şi condiţiile în baza cărora acestea pot intra sau reintra pe asemenea teritorii. Trebuie să se asigure, de asemenea, că personalul de la punctele de inspecţie şi controale veterinare de frontieră şi de la punctele de intrare pe teritoriul României este pe deplin informat cu privire la aceste reguli şi este capabil să le implementeze.
Art. 12. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că animalele de companie introduse pe teritoriul propriu dintr-o ţară terţă, alta decât cele prevăzute la secţiunea a 2-a a Părţii Ba anexei nr. 2, precum şi cele originare din România şi destinate statelor membre sunt supuse:
a) controlului documentelor şi indentităţii, efectuat de autorităţile veterinare competente ale României de la punctele de intrare a călătorilor pe teritoriul României şi la punctele de ieşire de pe teritoriul României către teritoriul comunitar, dacă sunt 5 animale de companie sau mai puţine;
b) cerinţelor şi controalelor stabilite de Norma sanitară veterinară privind stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 159/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 20 septembrie 2002, dacă sunt mai mult de 5 animale de companie.
România trebuie să desemneze autorităţile responsabile pentru asemenea controale şi să informeze imediat Comisia Europeană cu privire la acestea.
Art. 13. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să întocmească o listă a punctelor de intrare în România a animalelor de companie din ţări terţe şi de ieşire din România a acestora către Comunitatea Europeană, aşa cum se face referire în art. 12, şi să o înainteze Comisiei Europene.
Art. 14. - (1) În momentul fiecărei deplasări, proprietarul sau persoana fizică responsabilă pentru animalul de companie trebuie să fie capabil să prezinte autorităţilor veterinare responsabile de controalele menţionate un paşaport sau certificatul prevăzut la art. 8 alin. (2) care să ateste că animalul întruneşte cerinţele stabilite pentru asemenea deplasare.
(2) În particular, în cazul la care se referă art. 4 alin. (1) lit. b), atunci când transponderul nu corespunde cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică responsabilă pentru animalul de companie trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului, în momentul oricărei inspecţii.
(3) Atunci când asemenea controale relevă că animalul nu întruneşte cerinţele stabilite de prezenta normă sanitară veterinară, autorităţile veterinare competente trebuie să decidă, prin consultare cu medicul veterinar oficial:
a) returnarea animalului către ţara de origine a acestuia;
b) izolarea animalului sub control veterinar oficial, pentru timpul necesar ca acesta să întrunească cerinţele de sănătate, pe cheltuiala proprietarului sau a persoanei fizice responsabile pentru animalul de companie; sau
c) ca o ultimă alternativă, să eutanasieze animalul fără compensaţii financiare, atunci când nu poate fi luată în considerare returnarea sau izolarea acestuia în carantină.
Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să se asigure că animalele cărora li s-a refuzat autorizarea pentru a intra pe teritoriul acesteia sunt găzduite sub control oficial până la returnarea lor în ţara de origine sau până la orice altă decizie administrativă.
CAPITOLUL IV
Prevederi comune şi finale
Art. 15. - Atunci când cerinţele aplicabile pentru mişcarea de animale de companie în scopuri necomerciale prevăd o titrare de anticorpi pentru rabie, proba trebuie să fie prelevată de un medic veterinar autorizat, iar testarea trebuie să fie efectuată de un laborator autorizat, în conformitate cu Norma sanitară veterinară care desemnează instituţia specifică responsabilă pentru stabilirea criteriilor necesare pentru standardizarea testelor serologice în scopul monitorizării eficienţei vaccinurilor antirabice, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 6/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 şi nr. 152 bis din 10 martie 2003.
Art. 16. - Pentru o perioadă de tranziţie de 2 ani, începând de la data publicării prezentei norme sanitare veterinare, acele state membre ale Uniunii Europene care au în vigoare reguli speciale de control pentru echinococoză şi căpuşe pot accepta intrarea de animale de companie pe teritoriul acestora, în funcţie de conformitatea cu aceste cerinţe.
Art. 17. - (1) Pentru mişcarea de animale din speciile menţionate de părţile A şi B ale anexei nr. 1, pot fi stabilite, în conformitate cu procedura naţională, cerinţe de natură tehnică, altele decât cele stabilite prin prezenta normă sanitară veterinară.
(2) Modelul de paşaport ce trebuie să însoţească animalele de companie din speciile prevăzute în părţile A şi B ale anexei nr. 1 şi care sunt destinate mişcării în alte ţări trebuie să fie întocmit în conformitate cu procedura naţională.
Art. 18. - Autoritatea veterinară centrală a României trebuie să aplice măsurile de protecţie prevăzute de Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, şi cele prevăzute de Norma sanitară veterinară privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în România din ţări terţe, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 83/2003, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 12 martie 2003.
Art. 19. - Partea C a anexei nr. 1 şi părţile B şi C ale anexei nr. 2 pot fi amendate în funcţie de evoluţia situaţiei în cadrul teritoriului Comunităţii Europene, al teritoriului României sau al altor ţări terţe, cu privire la bolile ce afectează speciile de animale de companie la care se referă prezenta normă sanitară veterinară, mai ales rabia, şi, dacă este necesar, pentru scopurile prezentei norme sanitare veterinare, se poate limita numărul de animale ce poate fi transferat peste graniţă.
Art. 20. - (1) Autoritatea veterinară centrală a României poate pune în aplicare acte normative, reglementări şi prevederi administrative, necesare pentru conformarea cu prezenta normă sanitară veterinară, pe care le va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Ministerului Integrării Europene şi Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană, împreună cu tabelele de concordanţă, în vederea evaluării conformităţii transpunerii legislative, şi va stabili măsurile necesare pentru implementarea corectă şi la timp a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare.
(2) Atunci când autoritatea veterinară centrală a României adoptă prevederile alin. (1), trebuie să facă o referire expresă la prezenta normă sanitară veterinară şi la publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României Partea I. Procedura privind realizarea referirii menţionate rămâne în responsabilitatea autorităţii veterinare centrale a României.
(3) Autoritatea veterinară centrală a României va lua măsurile necesare şi va sancţiona, potrivit legii, orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. De asemenea, va facilita întocmirea documentelor necesare pentru sancţionarea încălcării legislaţiei veterinare şi pentru siguranţa alimentelor ce constituie infracţiuni.
(4) Prezenta normă sanitară veterinară constituie transpunerea oficială a Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului 998/2003/CE.
Art. 21. - Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.
ANEXA Nr. 1
la norma sanitară veterinară
SPECII DE ANIMALE
Partea A
Câini
Pisici
Partea B
Nevăstuici (dihori domestici)
Partea C
Nevertebrate (cu excepţia albinelor şi crustaceelor), peşti ornamentali tropicali, amfibieni reptile
Păsări: toate speciile (cu excepţia păsărilor reglementate de Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 474/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002, şi Norma sanitară veterinară privind stabilirea condiţiilor de sănătate a animalelor, ce reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţările terţe de animale, material seminal, ovule şi embrioni de la specii ce nu sunt prevăzute de legislaţia specifică, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 159/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 20 septembrie 2002).
Mamifere: rozătoare şi iepuri domestici.
ANEXA Nr. 2
la norma sanitară veterinară
(validă de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I)
LISTA DE ŢĂRI ŞI TERITORII
Partea A
Comerţul cu animale de companie între aceste state membre cu statele membre menţionate la secţiunea 1 a părţii B a acestei anexe şi importul din ţări terţe sunt reglementate de reguli comunitare specifice.
IE - Irlanda
- Malta
SE - Suedia
UK - Marea Britanie
Partea B
Secţiunea 1
Comerţul cu animale dintre aceste ţări cu statele membre menţionate la partea A a acestei anexe şi importul din ţări terţe menţionate la secţiunea a 2-a a Părţii B şi în Partea C sunt reglementate de reguli comunitare specifice.
a) DK - Danemarca, incluzând GL - Groenlanda şi FO-Insulele Feroe;
b) ES - Spania, incluzând teritoriul continental, Insulele Baleare şi Insulele Canare şi excluzând Ceuta-Melilla;
c) FR - Franţa, incluzând GF - Guiana Franceză, GP- Guadeloupe, MQ - Martinica şi RE - Reunion;
d) GI - Gibraltar;
e) PT - Portugalia, incluzând teritoriul continental, Azore şi Madeira;
f) state membre, altele decât cele prevăzute în partea A şi la lit. a), b), c) şi e) din această secţiune.
Secţiunea a 2-a
AD - Andora
CH - Elveţia
IS - Islanda
LI - Liechtenstein
MC - Monaco
NO - Norvegia
SM - San Marino
VA - Statul Membru Oraş Vatican
Partea C
AC - Insula Ascension
AG - Antigua şi Barbuda
AN - Antilele Olandeze
AU - Australia
AW - Aruba
BB - Barbados
BH - Bahrain
BM - Bermuda
CA - Canada
FJ - Fiji
FK - Insulele Falkland
HR - Croaţia
JM - Jamaica
JP - Japonia
KN - Saint Kitts şi Nevis
KY - Insulele Cayman
MS - Montserrat
MU - Mauritius
NC - Noua Caledonie
NZ - Noua Zeelandă
PF - Polinezia Franceză
PM - Saint Pierre et Miquelon
SG - Singapore
SH - Saint Helena
US - Statele Unite ale Americii
VC - Sfântul Vincenţiu şi Grenadine
VU - Vanuatu
WF - Wallis şi Futuna
YT - Mayotte
PENTRU MAI MULTE EXPLICATII VA RUGAM SA NE CONTACTATI: ham@caini-ham.ro Cainii care se vand pleaca insotiti de:- Carnet de sanatate (cu vaccinarile si deparazitarile la zi);- Garantie post vanzare;- Un set de sfaturi minimale pentru cresterea si ingrijirea catelului ales.
UN CAINE SAU UN CATEL PENTRU FIECARE!
