Scop
De a forma la caine deprinderea de a nu accepta alimente pe care i le ofera o alta persoana straina si de a ramane indiferent fata de cele gasite pe teren.
Comanda

• prin voce: “NU”, data pe un ton amenintator.

Exercitii
1. Deprinderea cu refuzul alimentelor oferite de o persoana straina
Exercitiul se poate practica cu eficienta maxima numai inainte de a se servi masa. Cainele este legat la un punct fix, iar conductorul sau stapanul se gaseste in apropierea lui. O persoana straina care nu este cunoscuta de stapan apare pe neasteptate, se apropie pana la 2-3 m si dupa ce-l striga pe nume, ii arunca o bucata de carne. In cazul in care cainele vrea sa se indrepte spre carne, conductorul intervine prin comanda “NU”, insotita de o smucitura puternica din lesa. Recompensarea cainelui se face cu alimente oferite de stapan, dar diferite de cele oferite de strain, urmata de mangaierea cainelui. Daca cainele nu poate fi invatat prin comanda verbala “NU”, se recomanda sa fie lovit peste bot cu o nuia de catre persoana straina in momentul in care incearca sa puna gura pe carne.
In continuare, se trece la exercitii mai complexe, in lipsa conductorului. Astfel, cainele, legat de un punct fix, va fi strigat pe nume de o persoana straina si apoi i se arata bucatile de carne sau chiar i se arunca sa le consume, dupa care dispare. Se lasa cainele in prezenta hranei oferite l0-l5 minute timp in care se tine sub observatie. Daca cainele se apropie cu intentia de a consuma carnea, conductorul intervine energic cu comanda “NU”. Acest exercitiu trebuie sa se faca si la locurile de odihna ale cainelui sau pe terenul unde-si executa serviciul. Se considera ca deprinderea a fost insusita cand in absenta conductorului sau a stapanului, cainele nu se atinge de alimentele oferite de persoane straine, chiar daca sunt din cele mai tentante.

2. Deprinderile cu refuzul alimentelor gasite de caine pe teren
Este cunoscuta predilectia cainelui de a mirosi si chiar consuma alimente pe teren, de multe ori putandu-se intoxica sau chiar otravi. Pentru evitarea unor astfel de situatii, se ia cainele la lesa lunga si se plimba pe teren, unde in prealabil se asaza fara sa vada cainele un os sau o bucata de carne. Cand acesta se apropie si vrea sa ia in gura osul sau carnea, se executa o smucitura puternica din lesa, pronuntand pe un ton ridicat comanda “NU”. Dupa ce a trecut de alimentele “momeala”, cainele se mangaie si se recompenseaza cu alimente diferite de cele cu care s-a executat exercitiul.
Dupa ce cainele s-a deprins cu refuzul alimentelor gasite pe terenul de dresaj, exercitiul se modifica in sensul ca se folosesc mai multe bucati de carne imprastiate pe un areal mai mare, din care o parte raman la vedere, iar o parte se ascund in iarba sau sub pietre, crengi de copac etc. La inceput, exercitiul se executa la lesa lunga, iar pe masura ce cainele se deprinde cu refuzul alimentelor gasite se poate trece si la executarea temei in stare de libertate.
Se considera ca exercitiul a fost insusit in momentul in care cainele esta lasat liber pe un teren pe care se gasesc alimente, iar el ramane indiferent fata de acestea.